Nea Andruţă Ceauşescu a fost primar liberal, iar fratele Florea, legionar

Mai-marele peste colectivizarea agriculturii i-a plătit tatălui său boii băgaţi în CAP-ul "Dru­mul lui Lenin – Scorniceşti".

Spiritul secolului al XX-lea de "epocă a mulţimilor" a pătruns în Răsăritul Europei prin efectele primei conflagraţii mondiale. Gustave Le Bon îl anunţase în "Psihologia mulţimilor" (1895) prin două schimbări însemnate: se vor distruge credinţele politice, sociale şi religioase ce-au plămădit civilizaţia europeană tradiţională; iar descoperirile moderne din ştiinţă şi industrie vor genera condiţii de existenţă şi gândire cu desăvârşire noi.

Prăbuşirea împărăţiilor, principiile autodeterminării naţiunilor promovate de preşedintele american Woodrow Wilson pe baza cărora s-au încheiat tratatele de pace după război, revoluţia bolşevică izbutită în Rusia şi cea nereuşită din Ungaria au fost premisele benefice ale întemeierii României Mari. Convingerea că trăiesc într-o ţară mare – a zecea ca teritoriu şi a opta ca populaţie între ţările Europei – şi optimismul generat de noile reforme amprentează mentalitatea românilor. Răni deschise sau cicatrice sensibile erau pierderea tezaurului Băncii Naţionale a României depozitat în Rusia ţaristă, distrugerile şi victimele războiului. 339.000 de morţi, 200.000 grav răniţi şi 116.000 prizonieri a fost bilanţul negru al tinerei Românii Mari.

În tranşeele, marşurile şi înfruntările pe viaţă şi moarte, ţăranii-soldaţi dobândiseră noi reprezentări de sine şi ale comunităţii naţionale. Cuvinte precum patriotism, patrie, con­ducător, politică intră în gândirea socială şi vocabularul activ prin ordinele şi acţiunile de front. Războiul a întronat practici şi simboluri noi în satele româneşti: bisericile şi pri­măriile celebrează fiii comunităţii decedaţi pe front, eroilor înălţându-li-se monumente şi troiţe. Istoria presei în mediul rural e legată tot de război: din ziare, ţăranii aflau care sunt morţii, răniţii ori dispăruţii din satul lor.

Spre sfârşitul lui 1918, Regele Ferdinand a decretat reforma agrară şi votul universal. Au fost desfiinţate cu acest prilej marile proprietăţi şi s-a "lărgit" dreptul la vot. Dacă înainte un deputat era votat de circa 400 de cetăţeni, după 1918 un loc în Parlament se obţine prin sufragiul a 125 ori mai mulţi alegători decât înainte. În pofida exagerărilor (negative în regimul comunist şi pozitive după aceea), democraţia din perioada Ro­mâniei Mari nu este compatibilă cu semnificaţiile ei actuale, în "universalitatea" votului din 1918 nefiind, bunăoară, cuprinse femeile. Ţăranii vin însă în priză directă cu politicienii. Ba unii, precum Andruţă Ceauşescu din Tătărăi-Scorniceşti, îşi exersează şi potenţialul de-a fi ales. Căci Andruţă făcuse politică liberală, după cum declară fiul său Nicolae cadriştilor partidului în 1945. Şi nu era ceva de lăudat, în locul lui, cu asta.

Nea Andruţă a fost liberal, confirmă Constantin Neacşu, fost primar în Scorniceşti. Din amintirile de familie, Emil Bărbulescu a aflat că bunicul său a fost, scurtă vreme, chiar primar liberal. După el a venit unul Neamţu, ţărănist care avea Primărie în casă. Se pare că microbul politicii stăruia în familia Ceauşeştilor, căci şi al cincilea născut, Florea, viitorul ziarist la oficiosul partidului comunist, făcuse politică în tinereţe. Tocmai la legionari, fapt specificat de asemenea de Nicolae Ceauşescu în prima sa fişă de cadre. "În toate momentele, Florea a făcut notă discordantă, ştie Constantin Neacşu. Era foarte tânăr, convingeri nu putea să aibă, iar pătimaş n-a fost nici în credinţa comunistă. A vrut să-i facă în necaz lui Nea Andruţă şi să fie altfel decât ceilalţi. Aici au fost foarte mulţi liberali şi puţini legionari. Dar au fost şi comunişti. Prin 1937, la Mogoşeşti fuseseră 29 de comunişti, iar la Bircii, alţi 6."

Adevăr sau legendă? Căci istoria comunei a fost remodelată mai cu atenţie decât monografiile altor localităţi. Ridicat la rangul de somitate a breslei, istoricul Ion Spălăţelu a plasat în "vatra de istorie" a Scorniceştiului natal fapte şi interpretări după statura "celui mai iubit fiu al poporului". Cum ar fi, bunăoară, interesul, admiraţia şi entuziasmul consătenilor faţă de eroismul adolescentului comunist Nicolae Ceauşes­cu. "Acasă, la Scorniceşti, toată lumea urmărea zi de zi" procesul de la Braşov din 1936, inventează cronicarul o realitate străină înşişi părinţilor viitorului dictator.

Ce-a făcut liberalul Andruţă Ceauşescu nu s-a păstrat în memoria comunităţii. De altfel, însăşi data naşterii sale e greu de precizat. După unii biografii, tatăl lui Ceauşescu s-a născut în 1886, după Registrul de Stare civilă ce consemnează naşterea viitorului preşedinte al României în 1893, iar după propriul buletin, în 1890. La negocierea politică însă, Andruţă Ceauşescu pare-a fi fost straşnic. În folclorul local al colectivizării, fostul liberal face figura poznaşului Păcală. La 6 august 1950, când s-a inaugurat CAP-ul "Drumul lui Lenin-Scorniceşti", în fruntea celor 52 de ţărani fondatori îşi mâna carul cu boi tocmai Andruţă. De altfel, a şi lucrat în CAP ca "şef de atelaj" la boii lui. Curând însă, tot satul aflase - povesteşte prof. univ. dr Justin C. Dumitru Diaconu, fost medic de circumscripţie la Mărgineni-Scorniceşti - că, pentru a-şi convinge tatăl să devină "exemplu mobilizator", fiul responsabil din partea partidului pe judeţul Olt cu colectivizarea i-a plătit boii. "Ţi-am dat gratis odată doi boi, dar pe ăştia dă-mi banii de la colectivul tău", ar fi zis Nea Andruţă, iar Nicolae Ceauşescu s-a executat.

Ţăranii, liberalismul şi liderii carismatici
În 1919, când primul Parlament al României Mari îşi începe activitatea, comunişti nu existau încă în ţară. Policromia stărilor, veşmintelor şi discursurilor deputaţilor a fost însă impresionantă pentru cetăţenii vremii. "Parlamentul votului universal are aspectul cel mai democratic şi cel mai neaşteptat, cum e şi firesc, scria Universul. Fracurile şi piepturile albe ale «vechilor partide» stau alături de sumane şi iţari, alături de căciuli ţinute sfios în mână. (...) Ţărăniştii, îmbrăcaţi cam ca acasă, care cu ilicul, care cu sumanul şi cu cizmele, s-au aşezat cuminţi la locul lor şi privesc cu interes împrejur." Noutăţi de văzut şi citit la oraş, deşi campania electorală fusese o culme a divertismentului şi în mediul rural. Dacă politicianul ostenea patru până la şase săptămâni în campanie electorală înaintea războiului, vizitându-şi alegătorii acasă, după reforma electorală s-a văzut nevoit să cutreiere satele primărie cu primărie şi cârciumă după cârciumă. Aşa se face că primul lider carismatic al României Mari poate fi socotit Alexandru Averescu, generalul pe seama căruia au fost puse victoriile de la Mărăşti şi Oituz şi creatorul Partidului Poporului. În toamna lui 1919, generalul stârnea impresionante reacţii emoţionale. Causticul Argetoianu va lăsa în memoriile sa­le o descriere a delirului ce începea cu cioporul fruntaşilor şi icoanele bisericii din capul satului. Scenariul se repeta ca la poruncă: de-o parte şi de cealaltă a uliţei principale, sătenii cădeau în genunchi, iar femeile plângeau, suspinând rugăciunea "Ţine-l, Doamne, ţine-l, pentru mântuirea noastră!...". Guvernarea Partidului Poporului (martie 1920-decembrie 1921), ce promisese "primenire morală", precum şi zece pogoane de pământ "fiecăruia", a spulberat "mitul Averescu". În 1922 au fost votaţi liberalii. Cuvintele "liberal" şi "libertate" îi fascinau pe românii puternic atraşi atunci de orice noutate politică, conceptul liberalismului fiind prin aceasta un element de succes politic. De liberalism profită însă societăţile avansate, căci pe cele înapoiate le omoară, opina sociologul Dumitru Drăghicescu.
Sursa : http://www.jurnalul.ro/special/special/nea-andruta-ceausescu-a-fost-primar-liberal-iar-fratele-florea-legionar-577605.html