Averea şi căsătoria lui Andruţă şi a Lixandrei Ceauşescu

"Origine socială" de "chiabur" a avut viitorul lider comunist al României după încadrările statistice ale epocii şi indicaţiile cadriştilor partidului
Autor: LAVINIA BETEA

Nimeni nu-şi poate alege timpul şi locul naşterii sale, a fost dintotdeauna consolarea mai înţelepţilor dintre semeni. Contextul socio-istoric, zestrea genetică şi educaţia ja­loanează startul vieţii, iar matricea personalităţii umane configurează în cei dintâi şapte ani, postulează psihologia modernă. "Şapte ani de-acasă" sunt sâmburele omului, ziceau şi bătrânii judecând purtarea tinerilor.

Doar 11 au fost toţi anii de acasă ai lui Nicolae Ceauşescu. Cu şcoala primară a sfârşit şi copilăria băiatului sub ocrotire părintească. Ca pe-un veşmânt strâmt şi uzat, între hotarele locului natal a abandonat definitiv tradiţiile, muncile şi credinţele vieţii ru­rale. În timpul acela de început al secolului al XX-lea s-a schimbat însă lumea din temelii: s-au prăbuşit marile împărăţii şi într-un singur război au pierit nouă milioane de oameni; între ţările bătrânului continent s-au mutat graniţele şi în numele libertăţii au iz­bucnit răzmeriţe între neamuri, săraci şi bogaţi, bărbaţi şi neveste; din benzile rulante ale industriei moderne s-a plămădit cultul atotputernicului zeu al profitului, iar microbii revoluţiei bolşevice au spuzit planeta. Acestea şi încă alte deosebite semne anunţau în­tronarea "erei mulţimilor" în Europa. Astfel ne apropiem, oarecum, de firesc în parcursul măririi lui Nicolae Ceauşescu, născut ca un oarecare dintr-un sat oltenesc şi executat ca "odios dictator".

Din copilăria autocratului comunist, în toposul satului de baştină s-a păstrat casa părintească. O bojdeucă, ar zice vizitatorul fără cultură istorică, privind-o de dinafară şi pe dinăuntru. Urci pe-o scăriţă de lemn în brâul cerdacului şi pătrunzi, din doi paşi, în tinda îngustă dintre cele două încăperi. În total, mai puţin de 50 de metri pătraţi spaţiu locuibil. Ridicată în chiar anul de început al secolului XX-lea, "casa lui Ceauşescu" e cea mai bătrână, acum, locuinţă din Scorniceşti. Contrar tuturor legendelor puse în circulaţie în anii regimului comunist şi după aceea, soţii Andruţă şi Alexandra (Lixandra) Ceauşescu au fost printre cele mai înstărite familii din sat. "Părinţii sunt agricultori şi se ocupă cu plugăria. Au cam 10 ha pământ, pot fi socotiţi mijlocii", decla­­­­rase partidului fiul lor Nicolae în 1945.

Proprietatea părinţilor a scăzut însă în declaraţiile date mai târziu de fraţii săi cu diverse prilejuri de promovare politică pe calea deschisă şi sub ocrotirea lui Nicolae. Patru hectare de pământ, plus casă şi inventar agricol, scria Ilie Ceauşescu la răscrucea drumului dintre plugar şi "drumul nou" de propagandist în Scorniceşti. "Părinţii au fost ţărani cu gospodărie mică", precizează fişa de cadre întocmită de Comitetul Central al PCR, în 1970, lui Marin Ceauşescu, atunci director în Ministerul Comerţului Exterior. Şi mai contradictorii sunt datele ce stabilesc "originea socială" în declaraţiile lui Ion Ceauşescu. "Ţărani mijlocaşi, din 1950 colectivişti", sunt încadraţi mama şi tatăl ministrului adjunct al Agriculturii în fişa de cadre din 1960, deşi referatul ce-o însoţeşte menţionează 6 hectare de pământ, iar în autobiografie îi îmbogăţise cu două hectare.

În spiritul adevărului, ne putem încrede în tânărul Nicolae Ceauşescu. De altfel, nepoţii lui Andruţă şi Lixandra Ceauşescu au redobândit, după desfiinţarea colectivului, cu titlu de proprietate de la Primăria din Scorniceşti zece hectare de teren arabil, plus o livadă cu pruni şi-un colţ de pădure pe coasta dealului din spatele casei. Când ce cucerise însă toată puterea, Partidul Comunist a declanşat în mediul rural lupta de cla­să, taberele fiind configurate după originea socială, mărimea proprietăţii şi mijloacele de exploatare deţinute. Lista exploatatorilor începea de la chiaburi în sus, iar limitele dintre aceştia şi exploataţi, în România ideologii partidului le-au fixat la proprietăţile de zece hectare. A fi exploatator însemna însă şi-un gater de tăiat lemne, o batoză, un tractor ori un cazan de făcut ţuică. Ori să fi angajat mână de lucru acasă, fie permanent, fie sezonier. Se înţelege că, în asemenea circumstanţe, cât ce-a început colectivizarea, fiii lui Andruţă Ceauşescu şi alţii ca ei deveniseră interesaţi de implozia averii părinteşti.

Fără istorii scrise, memoria de familie se stinge în două-trei generaţii. Emil Bărbulescu, nepotul crescut în casa bunicilor, nu-şi aminteşte să-i fi auzit pe aceştia povestind cum dobândiseră proprietatea. Alţii i-au spus că părinţii lui Andruţă au fost oameni bogaţi. Veniseră pe Valea Plapcii din Polovraci – Vâlcea, unde ţinuseră o moară. O fotografie a părinţilor lui Andruţă Ceauşescu – Maria şi Andrei (după tată şi-au botezat fiul Andruţă) – înfăţişează un cuplu de ţărani în straie şi încăţări "de fală". Nici Andruţă nu se-nsurase cu o oarecare. Despre bunicul bunicii i se spunea că a fost căpitan în oastea lui Tudor Vladimirescu. Bunicul acela înfiinţase un sat – Băjenari îi zicea – din cei ce se lăsaseră de oaste.

Legendă sau adevăr?! Se-amestecă una cu alta.
Genealogii ilustre şi-au croit aproape toţi cei de rând după ce-au suit scara puterii, faimei sau bogăţiei. În anii gloriei lui Ceauşescu, biograful său Michel Hamelet îşi vestea cititorii că liderul comunist e urmaşul unuia dintre cei patru căpitani scorniceşteni din oastea lui Mihai Viteazul, primul întregitor al neamului românesc. Şi tot atunci s-au iscat polemicile arheologice asupra centrului puterii lui Burebista, câştig de cauză părând a avea susţinătorii Argedavei localizată la Popeşti-Novaci – mai aproape de ţinutul natal al comunistului naţionalist Ceauşescu decât susţinătorii Sarmizegetusei din munţii îndepărtaţi ai Haţegului.

Pentru consăteni, Andruţă şi Lixandra Ceauşescu au fost, fără dubii, o familie înstărită. Unii susţin însă că pământul venise ca dotă a Lixandrei, născută Militaru, în Şuica, unul dintre satele vechi din componenţa comunei Scorniceşti.
Fuseseră doar două fete la nişte părinţi mai avuţi şi mai strângători. Iar în zestrea miresei măritată cu Andruţă din satul vecin Tătărăi intraseră nouă hectare de pământ arabil. După această versiune explicativă, Andruţă n-ar fi fost o partidă bună printre flăcăi. Chipeş, înalt, frumos şi "de viaţă" – numai bun de sucit minţile fetelor cu părinţi cuprinşi. Şi s-au iubit.

Şi reperele statistice ale perioadei dintre cele două războaie mondiale conferă plugarului Andruţă Ceauşescu, din satul Tătărăi, comuna Scorniceşti, plasa Potcoava, judeţul Olt, un loc printre ţăranii cu stare. La recensământul din 1930, singura ope­raţiune de acest gen din epoca României Mari, după indicatorul distribuirii proprietăţii agrare, 74,95% din gospodăriile rurale deţineau până la 5 ha pământ, 17,10% aveau între 5 şi 10 ha şi abia 5,50% beneficiau de teren cuprins între 10 şi 20 ha. În cam­pania din 1938, echipele monografice conduse de Dimitrie Gusti, investigând 60 de sate de pe întregul cuprins al României (adică fiecare a 300-a comunitate rurală) şi 105.000 intervievaţi (adică fiecare al 160-lea sătean), au stabilit, după indicele semni­ficativ al întinderii de pământ, că 40% din gospodării sunt sărace (cu pământ sub 2 ha şi la graniţa supravieţuirii), 43% aparţin ţăranilor "mijlocaşi" care posedă între 2 şi 7 ha şi abia 17% sunt gospodării de "chiaburi" care stăpânesc proprietăţi de peste 7 ha.

Şi după statisticile recensământului din 1930, aşadar, şi după clasificările sociologice ale echipelor Fundaţiei Regale "Principele Carol" din 1938, Andruţă şi Lixandra Ceauşescu n-au fost, aşa cum s-a scris în ultimii ani, printre marginalii, pegra sau gloata României Mari.


Anul 1918 în date importante
10 noiembrie – cu o zi înainte ca primul război mondial să se încheie în Vest, România a reintrat în război de partea Antantei,
11 noiembrie – conducătorii germani semnează armistiţiul de la Rethondes, care marchează victoria Antantei
14 noiembrie – generalul Pilsudski devine preşedintele Poloniei refăcute
18 noiembrie – amiralul Kolceak se proclamă "conducătorul suprem" al Rusiei în războiul civil cu "armatele roşii" conduse de Troţki
1 decembrie – proclamarea României Mari la Alba Iulia prin unirea cu Vechiul Regat a Transilvaniei, Basarabiei şi Bucovinei de Nord
Sursa : http://www.jurnalul.ro/special/special/averea-si-casatoria-lui-andruta-si-a-lixandrei-ceausescu-576624.html