Bun venit !

Bun venit la blogul Mămăligă !Sper că va găsiţi multe informaţii interesante.Folosiți rubrica : Mai multe știri .Mulţumesc vizita al dumnevoastră !O zii bună!

Faceți căutări pe acest blog

23 oct. 2011

Adevărul despre Eminescu – la 120 de ani de la ucidere

2009 este anul deşteptării, un an aflat sub semnul Eminescu. Au trecut o sută şi douăzeci de ani de la moartea sa. Pentru prima oară însă, circumstanţele reale ale morţii sale sunt puse în discuţie publică iar conturul activităţii sale politice şi jurnalistice este luat în calcul pentru a desluşi dispariţia sa abruptă. Puţină lume ştie cum a murit Eminescu: lovit în cap în timp ce cânta "Deşteaptă-te române"!
Manualele şcolare sunt pline de parascovenii despre Eminescu dar omit astfel de mici "amănunte" continuând perseverent să descrie circumstanţa morţii lui Eminescu ca urmare a îmbolnăvirii acestuia de o boală venerică. Cine sunt aceia care perpetuează falsul şi alimentează mituri mincinoase pe seama lui Mihai Eminescu? Ce fel de profesori de limba română predau tâmpenii peste tâmpenii pe seama lui Eminescu, copiilor? Cine le-a dat diplome, cine îi girează, cine le scrie manualele? Cine sunt aceia care se fac vinovaţi de risipirea zestrei lăsată de acesta? Ce fel de stat este statul român care recompensează detractorii lui Eminescu şi pune la loc de cinste falsificatorii memoriei acestuia?

Tendinţa detractorilor este de a-l coborî în planul discutabilului şi al disputabilului. Negaţia şi denigrarea, “demitizarea” şi “prelucrarea” lui Eminescu din ultima perioadă este însă expresia unui alt tip de apetit critic, generat şi coordinat de o grupare descalificată moral dar totodată dominantă, încă, din punct de vedere politic. Eminescu ba nu ar fi fost suficient de creştin ortodox, ba nu ar fi meritat să fie numit poet naţional, ba nu era “politicaly corect”, ba aşa ba pe dincolo. Pe undeva tot răul este spre bine, pozitivarea negativităţii funcţionează şi (mai ales) în “cazul Eminescu”. Punerea sub semnul întrebării a valorii, chiar negaţia şi contestarea lui Eminescu are şi o parte pozitivă deoarece până la urmă îl întăreşte. Critica valorii instituţionalizate este utilă în sine fie şi pentru că astfel are loc testarea trăiniciei scării de valori. Faptul că o operă ajunge, periodic, obiect de contestaţie se încadreaza în ciclul firesc al "ajustărilor" contemporaneităţii.

Eminescu a trecut cu bine prin toate aceste încercări. Chiar sub aspect comercial, Eminescu a rămas în top, producându-se mai mulţi bani din re-re-editările sale decât din toate operele cumulate ale întregii bresle scriitoriceşti din România, pe parcursul ultimului secol. În cei peste 150 de ani de circulaţie neintrerupta, numele său nu s-a estompat nicio clipă. Singurul reper serios de evaluare a circulaţiei numelui lui Eminescu este chiar biblioteca Eminescu, constituită la Botoşani, din donaţia renumitului bibliofil Ion. C. Rogojanu, care include 8.000 de titluri de cărţi de şi despre Eminescu, la care se vor adăuga, alte (cel puţin) 7.000 de volume. Au apărut şi vor mai apare mii de cărţi, ale multor mii de autori care l-au adjudecat sau l-au judecat, l-au contestat, refuzat, criticat.

„Sacrificarea” lui Eminescu, re-executarea sa simbolică, re-aducerea sa la starea de cadavru este însă cu totul altceva. Tipologia curentului contestatar dirijat de la nivel de stat din ultima perioadă este diferită tocmai deoarece este executată de persoane politice cu poziţii nu doar în viaţa literară ci şi, mai ales, în stat sau în instituţii ce ţin de statul român. Este o formă de reeditare a asasinatului său – realizat tot de “persoane de stat” - precedat de moartea civilă. Eminescu este ţinta, şi astăzi, a unui curent aşa zis “progresist” izvorât de fapt din catacombe ideologice care încearcă să-l împingă la o periferie a istoriei şi culturii româneşti. O tentativă demolatoare colectivă, dar care îşi are originea într-un centru ideocratic comun, forţează schimbarea orizontului de receptare a lui Eminescu. Instanţe culturale, literare şi politice cu platformă de audienţă cum ar fi criticul literar şi amploaiatul MAE Nicolae Manolescu, îndeamnă la renunţarea omologării naţionale a lui Eminescu. Dezavuare, demitizare, reconsiderare, negaţie sunt noii vectori normativi ai discursului “oficial” despre Eminescu.

Eminescu – cadavrul…

Însă purtătorul de cuvânt al “ideilor progresiste”, totodată reprezentant la nivel de stat al canonului oficial, este actualul şef al ICR, H.R.Patapievici. Acesta consemna în câteva fraze cheie, următoarele consideraţii despre modelul Eminescu într-un cunoscut articol scris în 2002 şi dedicat "Inactualităţii lui Eminescu", reluat (respectiv asumat şi întărit) şi mai recent, în 2006:

- “Ca poet naţional Eminescu nu mai poate supravieţui, deoarece noi azi ieşim din zodia naţionalului”
- “Eminescu nu mai e la modă, deoarece nu mai “dă bine””
- “înţelegem amploarea prăbuşirii cotei lui Eminescu la bursa valorilor proclamate la lumina zilei”
- “azi, Eminescu a devenit suspect”
- “patul lui Procust al noului canon importat din “ţările progresiste” a arătat fără dubiu că fostul poet naţional al României clasice e “politic incorect”
- “Din punct de vedere politic, Eminescu pare a fi irecuperabil”
- “Eminescu nu ne mai poate apărea decât ca exasperant de învechit”
- “cultura română din ultimii ani, în lupta pentru integrare euro-atlantică, nu doreşte decât să scape de tot ce este învechit adică să fie progresistă”
- “Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut înafară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara

”Sintagma utilizată de Patapievici, “cadavru din debara” pleacă de la expresia, folosită “în ţările progresiste”, “ skeleton from the closet”, cu sensul de secret stânjenitor. De expresia “corps in the closet” nu am auzit încă. Există însă sintagma “cadavru politic” şi mi se pare destul de plauzibilă ipoteza clivajului de sensuri (intenţionat sau nu), mai ales având în vedere faptul că accentul pus asupra temei politice în textul “manifest” al viitorului secretar de stat pus de administraţia prezidenţială să reprezinte cultura României în lume. Compunerea imaginii Eminescu-cadavru spune, intertexual, poate mult mai mult decât a intenţionat autorul. Vocaţia excremenţială din textele de debut ale lui Patapievici se rafinează aici, intervenind o subtilă abordare exegetică necromaniacă. Concepţia de abordare a tezei este tot în cheie politică, de aici şi invocarea integrării euro-atlantice, un proces profund politic şi de siguranţă naţională, nu cultural. Un “text manifest” similar în concluzii aparţine lui Cristian Preda, tot amploaiat al mai multor administraţii prezidenţiale. Cristian Preda s-a afirmat mai din timp decât Patapievici, în 1998, în Dilema, publicaţia ministrului de externe al României, Andrei Pleşu. "Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect". Mai putin iscusit decât Patapievici, Preda nu s-a gândit să introducă şi „cestiunea siguranţei naţionale” în ecuaţia Eminescu poate şi deoarece NATO era încă o fata morgana la vremea aceea, pentru România „progresistă”.

Modelul Eminescu ar fi deci, pentru epoca noastră, din punct de vedere cultural şi politic, inadecvat, “irecuperabil”, “suspect”, “învechit”, “nul”, iar junii şi junicile care vor nume “afară”, care aspiră la sincronie europeană, au nevoie de alte modele, de succes, nu cadaverice. Am aflat de curând şi care ar fi modelele “adecvate”, “euro-atlantice”, propuse de Patapievici, iar “sincronia” culturală invocată a fost confirmată public prin scandalurile de anul trecut legate de finanţarea de către ICR a unor juni dedicaţi pornografiei şi promovării simbolisticii anticreştine. În plan cultural, ne-am lămurit asupra “chipului nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume”. Chiar şi-au făcut un fel de nume, junii “progresişti” ai lui Patapievici.

În plan politic, “sincronia”, adecvarea clasei politice actuale, conformă în întregime “noului canon importat din “ţările progresiste”, s-a vădit elocvent la alegerile recente din 2008 când din 18,3 milioane de români cu drept de vot au participat la vot doar 7 milioane, cea mai scăzută rată de participare din perioada postcomunistă a României. Dacă ar fi fost cuprinşi şi cei 12 milioane de români dinafara graniţelor între cetăţenii cu drept de vot probabil că ar fi fost şi mai grăitoare amendarea de către popor a actualei clase politice, cu tot cu modelele “bine văzute afară”.

Chipul nou al clasei politice actuale, “înnoite”, “progresiste”, integrată euro-atlantic şi pe drept cuvânt ieşită din zodia naţionalului, cuprinde parlamentari infractori, excroci, derbedei, securişti, foşti comunişti ba chiar şi un caz de căcănar/gunoier-şef/om politic de succes.

Acesta este referenţialul politic al unor Patapievici/Preda/Pleşu, ei înşişi, de altfel, tot oameni politici, stipendiaţi cu poziţii politice în calitatea lor de noi formatori ai bursei de valori cultural-politice. “Bursa” unde s-au “tranzacţionat” cel mai intens valorile conforme “noului canon importat din “ţările progresiste” este pe Calea Victoriei, respectiv sediul GDS, instituţie fondată de fostul comisar bolşevic Silviu Brucan. Aici a fost instalat “patul lui Procust” invocat de Patapievici. Racordurile mitologice pot juca feste celor care se folosesc de ele. Cu sau fără voie, invocarea eliminării lui Eminescu prin utilizarea de către Patapievici a imaginii “patului lui Procust al noului canon” spune totul despre ucenicii, calfele şi “meşterii” (Maeştrii) noului canon. Procust, se ştie, era un bandit, cam sadic si diabolic, un torţionar mitologic, devenit simbol al sistemului abuziv de încadrare (prin mutilare) în tipare ideologice. Patapievici, Preda, sunt doar porta-voci ideologice. Maiştrii cu funcţii comisariale stau mai la fereală, meşteresc prin fundaţii pretins (nou) europene.

Procust şi sfârşitul “noului canon” politic

Teza trâmbiţată zgomotos de comisarii lui Procust, a inadecvării cultural politice a modelului Eminescu, invocarea chiar a dezacordului dintre obiectivele de siguranţă naţională (integrarea în NATO) şi modelul politic eminescian se dovedeşte a fi, astăzi, doar o simplă gogomănie. Cel mai important factor de ameninţare la adresa siguranţei naţionale, o spun chiar rapoartele SRI, au fost chiar oamenii politici, clasa politică “progresistă” din care au făcut şi fac parte învăţăceii şi alumnii GDS-ului procustian. Jefuirea patrimoniului naţional, distrugerea sistemului de învăţământ (certificată de nivelul precar al generaţiilor ieşite de pe băncile şcolilor), fărâmiţarea coeziunii sociale şi naţionale, impunerea unor standarde anticreştine în sânul societăţii româneşti (vezi interzicerea icoanelor, finanţarea pornografiei cu accente sataniste) sunt “opere” ale clasei politice, îndrumată ideologic, comisarial, de maeştrii “noului canon”, de “progresiştii” patului lui Procust. La rândul lor, comisarii GDS-ului sunt finanţaţi chiar de noii moguli ai sistemului la care au pus umărul, pe care l-au avizat şi certificat.

Sistem politic “bine văzut înafară”, dar care a fost acum, iată, invalidat “înăuntru”, chiar de alegători – de marea majoritate a poporului român. Poporul român a arătat fără dubiu că sistemul noului canon politic invocat de Patapievici în antiteză faţă de modelul Eminescu este cel care e, cu adevărat, “politic incorect”.

“Nefiind oameni vrednici cari să constituie clasa de mijloc, scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stîrpiturile, plebea intelectuală şi morală. Arionii de tot soiul, oamenii cari riscă tot pentru că n-au ce pierde, tot ce-i mai de rînd şi mai înjosit în oraşele poporului românesc (...)

Ţărani? Nu sînt. Proprietari nu, învăţaţi nici cît negrul sub unghie, fabricanţi – numai de palavre, meseriaşi nu, breaslă cinstită n-au, ce sînt dar? Uzurpatori, demagogi, capete deşerte, leneşi cari trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieraşi şi fudui(...)

Oameni de stat cari nu pot justifica nici săvîrşirea şcoalei primare, advocaţi fără ştirea lui Dumnezeu, pictori orbi şi sculptori fără de mîni, generali cari nu ştiu citi o hartă, subprefecţi ieşiţi din puşcărie, legiutori recrutaţi dintre stîlpi de cafenele, jucători de cărţi şi oameni cu darul beţiei, caraghioşi care înaintea erei liberale vindeau bilete la cafe chantant, iată banda ocultă care guvernează azi Români” (art. Icoane vechi şi icoane noi, în Timpul, nr. 11, dec. 1877, Opere, X, p.19 şi 110)

“Arionii”, la care se referă Eminescu, indică o tipologie inspirată de figura unui om politic contemporan cu ziaristul, ministrul cultelor şi instrucţiunii publice, Virgil Arion, cel care a avut un rol important, ulterior morţii lui Eminescu, în stigmatizarea ziaristicii eminesciene prin ruperea în două a operei eminesciene, cu aruncarea la coş, ca netrebuitoare, a ziaristicii. Ministrul Arion a jucat un rol decisiv în această operaţiune de extincţie a circulaţiei operei jurnalistice, deoarece era vizat direct şi cu autoritatea publică pe care a avut-o a instaurat, de fapt, modelul maiorescian al unui Eminescu-poet, diafan, singur, abuzând de cafea, obosit de munca istovitoare ca ziarist etc.

Poate judeca oricine cu uşurinţă “adecvarea” la realitatea de atunci dar şi la actualitatea momentului politic de azi a celui pe care Arionii de azi, Patapievicii şi eiusdem farinae şi l-ar dori mort şi ascuns într-o debara.

Marea majoritatea a românilor a înţeles deja că sistemul ticăloşit a ocupat România iar cadavrele politice care împut aerul României sunt “ticăloşiţi” care se află în băncile Parlamentului, la Preşedinţie, la guvernare. Cât despre scheleţii vechiului sistem nici măcar nu mai stau în debara, ci se afişează la vedere, în posturi “preşedinţi de onoare”, cum e cazul criminalului cu mâinile mânjite de sânge până la cot, Ion Ilici Iliescu. Situaţie care spune totul despre ce înseamnă conceptul onoarei pentru partidul de guvernământ din care face parte.

“Canonul politic” procustian invocat de ciracii lui Procust este un eşec total, un antimodel politic. Deocamdată poporul român nu a aplicat încă metoda lui Tezeu, de “rezolvare” a torţionarului Procust, dar nu este timpul pierdut. Au trecut doar două decenii de la trasul cu arma în stradă.

Dosarul Eminescu

Cei care îl portretizează astăzi pe Eminescu în chip de cadavru îşi asumă astfel, pe cale simbolică, şi nu numai, filiaţii strânse cu cei care şi l-au dorit pe Eminescu cadavru, în epoca sa, cei care l-au şi înlăturat pe Eminescu din viaţa publică, tot în numele culturii politice “progresiste”, invocate în textul lui Patapievici. Un excurs jurnalistic lansat acum doi ani de ziarişti de investigaţie afiliaţi la organizaţia Civic Media, pe tema sfârşitului abrupt a vieţii ziaristului şi omului politic Mihai Eminescu a dat recent roade neaşteptate. Ipoteza lichidării sale fizice a fost lansată ca o temă de anchetă de către ziarişti şi cercetători de marcă care au pornit un demers investigativ dedicat “colegului de breaslă” Mihai Eminescu. Tema de lucru a fost preluată şi urmărită cu o deosebită atenţie pentru cel mai mic detaliu arhivistic şi istoriografic, de filosoful Constantin Barbu care a lansat nu mai puţin de zece volume, ale unei investigaţii analitice complete realizate sub egida Academiei şi Fundaţiilor Mihai Eminescu. "Codul Invers - Arhiva înnebunirii şi uciderii nihilistului Mihai Eminescu", cum se intitulează seria de volume cuprinde mii de pagini de documente, însemnări în facsimil din Eminescu, grăitoare despre sacrificarea sa, fotocopii ale originalelor unor acte secrte din arhivele imperiale austro-ungare, fragmente din jurnalul şi memoriile regelui Carol I, din însemnările zilnice ale lui Maiorescu şi din ale altor contemporani ai crimei, părţi ale unor note informative secrete din arhivele unor servicii ale ţărilor europene. Un astfel de "plan de măsuri" în ce-l priveşte pe militantul societăţii conspirative "Carpaţii" - Mihai Eminescu – poartă semnătura însuşi împăratului Franz Josef!

Deoarece Eminescu era o ţintă de stat, o ameninţare la adresa siguranţei imperiale! Context care dezvăluie un Eminescu geopolitician şi naţionalist implicat în acţiuni conspirative pentru proiectul Daciei Moderne – România Mare.

Eminescu a devenit o victimă a regimului politic datorită în principal implicării sale în presă şi politică. Ziaristul Eminescu a fost o ţintă operativă şi a fost urmărit pas cu pas de agenţii secreţi ai Imperiului Austro-Ungar. Eliminarea sa de pe scena politică s-a datorat unei acţiuni conspirate executate cu profesionalism.

Eminescu a atras una dintre cele mai complexe manevre de dezinformare şi intoxicare specifice domeniului serviciilor speciale. Posteritatea sa a fost deformată şi manevrată de toate regimurile politice care s-au succedat în România. Restabilirea adevărului despre Eminescu este o datorie de onoare a breslei ziariştilor. Ca şi mulţi alţi ziarişti Eminescu a intrat în malaxorul aparatului represiv (a fost arestat de opt ori), al poliţiei politice şi - mai mult decât atât – a devenit o problemă (şi o afacere) de Stat.

Cea mai însemnată parte a activităţii sale a fost dedicată gazetăriei, politicii. Din 1876 devine ziarist profesionist, ocupaţia sa principală până la sfârşitul vieţii. Debutează la Curierul de Iaşi apoi, în 1877 este redactor la Timpul, din 1880 redactor şef şi redactor pe politică până în 1883. În mod brutal, în iunie 1883, munca sa este întreruptă şi este introdus cu forţa într-un ospiciu. Poliţia, sub comanda Puterii de stat îl transformă astfel pe Eminescu într-unul dintre primii deţinuţi politici ai statului modern român. Oricum este primul ziarist căruia i se pune căluş în gură în această manieră dură. Metoda va fi perfecţionată sub comunism.

Eminescu îşi asumă ca pe o profesiune de credinţă lupta pentru România amendând atât liberalii cât şi conservatorii pentru politica de cedarea în interesul marelui capital în chestiuni arzătoare ale timpului. Scria vibrant, scria cu patos dar şi cu rigoare scria cu o forţă devastatoare. Maiorescu notează - “Eminescu s-a făcut simţit de cum a intrat în redacţie prin universul de idei al culturii ce acumulase singur, prin logică şi verb”. “Stăpân pe limba neaoşă” şi cu o “neobişnuită căldură sufletească”, Eminescu însufleţea dezbaterea publică şi totodată izbea necruţător “iresponsabilităţile factorilor politici, afacerismele, demagogia şi logoreea păturii superpuse”.

Eminescu - omul politic naţional

Pe scurt un ziarist de marcă, o voce puternică, un spirit radical şi incomod. Mihai Eminescu avea o funcţie publică foarte importantă ca redactor-şef al ziarului Timpul, care era organ oficial al Partidului Conservator. Maiorescu – la organizarea Partidului Conservator a arătat clar poziţia lui Eminescu: “Cei 10 capi ai lui, şi al 11-lea, domnul Mihai Eminescu, redactor la ziarul Timpul”.

Eminescu duce campanii de presă dedicate chestiunii Basarabiei, critică aspru Parlamentul pentru înstrăinarea Basarabiei este intransigent atât faţă de politica de opresiune ţaristă (“o adâncă barbarie”) cât şi faţă de cea a Imperiului Austroungar şi totodată îşi acuză colegii, fruntaşii conservatori, că participă la înfiinţarea de instituţii bancare în scop de speculă. Situaţia sa la ziar devine critică în 1880 mai ales după ce atacă proiectul de program al partidului conservator lansat de Maiorescu în care acesta pleda pentru subordonarea intereselor României şi sacrifica românii aflaţi sub puterea Imperiului Austroungar. Câtă vreme guvernele de la Budapesta îi oprimează pe români îngrădind accesul la şcoală şi biserică, blocând cultivarea limbii materne – apropierea de Imperiu nu este posibilă şi nici recomandabilă avertiza jurnalistul. Viena însă atrage ca un magnet şi conservatorii se cuplează cu liberalii – “la ciolan” cum ar zice azi Ion Cristoiu. P.P Carp, înalt fruntaş conservator devine ambasador al liberalilor la Viena şi cere să i se pună surdină lui Eminescu (într-o scrisoare către Titu Maiorescu îi atrage atenţia: "şi mai potoliţi-l pe Eminescu"). Scârbit, acesta protestează: “Suntem bărbaţi noi sau nişte fameni, nişte eunuci caraghioşi ai marelui Mogul. Ce suntem, comedianţi, saltimbanci de uliţă să ne schimbăm opiniile ca cămăşile şi partidul ca cizmele?.” Ca urmare în noiembrie 1881 Eminescu este înlocuit de la conducerea Timpului, este retrogradat iar noul redactor – şef îl atacă pe Eminescu în chiar ziarul pe care acesta îl condusese.

Eminescu - ţinta serviciilor secrete imperiale

În 1882 Eminescu participă la fondarea unei organizaţii cu caracter conspirativ, înscrisă de faţadă ca un ONG – “Societatea Carpaţii”. Societatea îşi propunea – conform Statutului, să sprijine orice “întreprindere românească”. Se avea însă în vedere situaţia românilor din Imperiul Austro-Ungar. Considerată subversivă de serviciile secrete vieneze organizaţia din care făcea parte Eminescu este atent supravegheată. Sunt înfiltraţi agenţi în preajma lui Eminescu inclusiv în redacţie.

Manifestările organizate de “Societatea Carpaţii” îngrijorau în mod deosebit reprezentanţa diplomatică a Austro-Ungariei în România. "Societatea Carpaţii", era un adevărat partid secret de rezervă, cu zeci de mii de membri, care milita pe faţă pentru ruperea Ardealului de Imperiul Austro-Ungar şi alipirea la Tară dar executa şi acţiuni conspirative.

Într-o nota informativă secretă din 7 iunie 1882, redactată de ministrul plenipotenţiar al Austro-Ungariei la Bucureşti, Ernst von Mayr către ministrul Casei imperiale şi ministrul de externe din Viena se raporta: “Societatea “Carpaţilor” a ţinut la 4 iunie o şedinţă publică, căreia i-a precedat o consfătuire secretă. Despre aceasta am primit din sursă sigură (ceea ce înseamnă nota unui agent înfiltrat în organizaţie - n.n.) următoarele informaţii: subiectul consfătuirii a fost situaţia politică. S-a convenit acolo să se continue lupta împotriva Monarhiei austro-ungare, dar nu în sensul de a admite existenţa unei “Românii iredente”. Membrilor li s-a recomandat cea mai mare precauţie.

Eminescu, redactorul principal al ziarului “Timpul”, a făcut propunerea de a se încredinţa studenţilor transilvăneni de naţionalitate română, care pentru instruirea lor frecventează instituţiile de învăţământ de aici, sarcina pe timpul vacanţei lor în patrie, să contribuie la formarea opiniei publice în favoarea unei “Dacii Mari”. Săcăreanu, redactorul adjunct de la “Româna liberă” a dat citire mai multor scrisori din Transilvania adresate lui, potrivit cărora românii de acolo aşteaptă cu braţele deschise pe fraţii lor”. (Arhivele St. Buc., Colecţia xerografii Austria, pach. CCXXVI/1, f.189-192, Haus – Hof - und Staatsarchiv Wien, Informationsburo, I.B.-Akten, K.159)

Un alt un raport confidenţial către Kalnoky, ministrul de externe al Austroungariei, informa despre o altă adunare a Societăţii Carpaţii, din care rezultă că un anume Lachman, redactor la ziarul „Bukarester Tageblatt” şi foarte activ spion austriac, avea ca sarcină urmărirea pas cu pas mai ales a lui Eminescu. În contextul notei informative se mai numeşte un agent din vecinătatea imediată a lui Eminescu, care ar fi putut fi chiar vicepreşedintele Societăţii Carpaţii, despre care se scrie negru pe alb că este nici mai mult nici mai puţin decât … spion austriac. (numele acestuia reapare ulterior în procesul verbal dresat de comisarul Niculescu cu ocazia arestării lui Eminescu: “informat de d.d. G.Ocăşanu şi V.Siderescu că amicul lor d-l Mihai Eminescu, redactorul ziarului Timpul, ar fi atins de alienaţie mintală”.)

Eminescu avea o statură publică impresionantă şi era perceput drept un cap al conservatorismului dar şi al luptei pentru unitate naţională coordonate ulterior printr-o întreagă reţea de societăţi studenţeşti din oraşe centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politică a românilor. Pe lângă societatea “Carpaţii”, au mai apărut la Budapesta societatea “Petru Maior”, la Viena “România jună”, la Cernăuţi “Junimea”, “Dacia”, “Bucovina şi Moldova”, în Transilvania societatea “Astra” şi în vechea Românie, “Liga pentru unitatea culturală a tuturor românilor în vechea Românie”, care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizaţii se aflau în obiectivul serviciilor secrete ale Austro-Ungariei, fiind intens înfiltrate şi supravegheate. Colecţia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu, considerat un lider primejdios. Eminescu era urmărit pas cu pas. Baronul von Mayr, ambasadorul Austro-Ungariei la Bucureşti, îl însărcinase pe F. Lauchman în acest sens: “Eminescu este în permanenţă urmărit de F. Lachman, agent austro-ungar care avea sub observaţie mişcarea (“iridenta”) ardelenilor din Bucureşti şi ale cărui rapoarte sunt astăzi cunoscute”. O notă informativă a baronului von Mayr denunţa articolul lui Eminescu din “Timpul”, privitor la expansiunea catolicismului în România.

În 1883 Eminescu realizează un tablou al maghiarizării numelor româneşti în Transilvania şi îl ridiculizează pe rege, pe Carol I pentru lipsa sa de autoritate. Condamnă guvernul liberal pentru politica externă şi internă, denunţă cârdăşia conservatorilor cu liberalii şi devine o povară incomodă pentru toată lumea. Tiradele şi intransigenţa sa deranjau toate taberele. Eventualitatea ca acesta să devină cândva parlamentar – ca mulţi alţi ziarişti, ar fi fost nefastă pentru puterile externe din jurul României, deoarece ar fi putut genera un curent politic ostil şi neconvenabil intereselor acestora. Eminescu este informat şi simte că i se pregăteşte ceva.

“Moartea civilă”

În 28 iunie 1883 se strânge laţul. Este luat pe sus de poliţie şi băgat cu forţa la ospiciu. Sunt încălcate desigur toate normele legale şi i se înscenează unul dintre cele mai murdare procese de defăimare şi lichidare civilă la care au participat inclusiv “apropiaţi” interesaţi prin diferite mijloace.

Ziua de 28 iunie 1883 este o zi foarte importantă pentru istoria şi politica României nu doar datorită arestării lui Eminescu. Exact în această zi, Austro-Ungaria a rupt relaţiile diplomatice cu statul român timp de 48 de ore, iar von Bismark i-a trimis o telegramă lui Carol I prin care Germania ameninţa cu războiul. În cursul verii Imperiul Austroungar a executat manevre militare în Ardeal pentru intimidarea Regatului României iar presa maghiară perorase pe tema necesităţii anexării Valahiei. Împăratul Wilhelm I al Germaniei a transmis de asemenea o scrisoare de ameninţări, în care soma România să intre în alianţă militară iar Rusia cerea, de asemenea, satisfacţii.

Guvernul a desfiinţat "Societatea Carpaţii" chiar la cererea reprezentantului Austro-Ungariei în Bucureşti, baronul Von Mayr, cel care se ocupa cu spionarea lui Eminescu. Totodată cu arestarea şi internarea la balamuc a lui Eminescu au fost organizate razii şi percheziţii ale sediului “Societăţii Carpaţii” au fost devastate sediile unor societăţi naţionale, au fost expulzate persoane aflate pe lista neagră a Vienei şi au fost intentate procese ardelenilor.

Exact în această zi trebuia de fapt să se semneze tratatul secret de alianţă dintre România şi Tripla Alianţă formată din Austro-Ungaria, Germania şi Italia. Tratatul însemna aservirea României Austro-Ungariei în primul rând ceea ce excludea revendicarea Ardealului. Bucureştiul era dominat de ardeleni care ridicau vocea din ce în ce mai puternic pentru eliberarea Ardealului, pentru drepturile românilor asupriţi de unguri. Eminescu era în centrul acestor manifestări. Tratatul urma să interzică brusc orice proteste pentru eliberarea Ardealului iar condiţia semnării tratatului era anihilarea revendicării Ardealului de la Bucureşti. “Directiva de sus” s-a aplicat la diferite nivele. Declararea nebuniei lui Mihai Eminescu este unul dintre ele. Aşa zisele “interese de stat” l-au nimicit pe tânărul redactor – potenţială mare figură politică a României Mari, tocmai în anul când împlinea 33 de ani, vârsta jertfei lui Ioan Botezătorul şi a lui Iisus. Tratatul a fost semnat până la urmă în septembrie 1883 ceea ce a mutat lupta ardelenilor în Ardeal.

Lichidarea

Ce urmează în anii următori este un coşmar – bine regizat, în care rolurile sunt asumate de personajele politice ale vremii. Distrugerea lui Eminescu este deliberată şi va duce la moartea sa. Poliţia i-a sigilat casa, Maiorescu i-a ridicat manuscrisele şi toate documentele – cică să nu fie distruse – depunându-le, selectiv, la Academie după ani buni. Eminescu nu şi-a mai vazut niciodată corespondenţa, cărţile, notele. În manuscrisele din acei ani, cele care au scăpat nedistruse de Maiorescu, sunt însemnări derutante, care arată nivelul la care era hotărât să acţioneze Eminescu ca lider al “Societăţii Carpaţii”. Planurile lui Eminescu, vizau contracararea consecinţele unei alianţe a Casei Regale din România cu lumea germană, proiecte cu adevărat “subversive”, mergând până la o răsturnare a lui Carol I. Este uşor de înţeles că acţiunile sale au fost dejucate prin metodologia tipică “măsurilor active” specifice serviciilor secrete de acum dar şi de atunci. Nimic nou sub soare pe câmpul “operativ”. Se lansează zvonul nebuniei inexplicabile, se insistă pe activitatea sa poetică - romantică, se inventează povestea unei boli venerice. Este apoi otrăvit lent cu mercur, sub pretextul unui pretins tratament contra sifilisului, este bătut în cap cu frânghia udă, i se fac băi reci în plină iarnă, este umilit şi zdrobit în toate felurile imaginabile. Nu mai are unde să scrie, se resemnează cu situaţia sa de condamnat politic şi îşi asumă destinul – nu fără însă a lupta până în ultima clipă. În 1888, Veronica Micle reuşeşte să îl aducă pe Eminescu la Bucureşti, unde urmează o colaborare anonimă la câteva ziare şi reviste, iar apoi, la 13 ianuarie 1889, ultimul text ziaristic al lui M. Eminescu: o polemică ce va zgudui guvernul rupând o coaliţie destul de fragilă de altfel a conservatorilor (care luaseră, în fine, puterea) cu liberalii. Repede se află, însă, că autorul articolului în chestiune este "bietul Eminescu" Şi tot atât de repede acesta este căutat, găsit şi internat din nou la balamuc în martie 1889. Eminescu este scos complet din circuit iar opera sa politică a fost pusă la index.

Defăimarea

Defăimarea sa nu a încetat însă la peste un secol de la uciderea sa. Adevărate campanii continuă şi azi. I se fac rechizitorii şi procese de intenţie, este proclamat drept proto-fascist. Abia recent s-a dovedit, prin contribuţia unor specialişti în medicină legală - cum este Vladimir Beliş, fost director al Institutului de Medicină Legală sau cu aportul doctorului Vuia că mitul bolilor sale a fost o intoxicare de cea mai joasă speţă. Punând cap la cap toate dovezile strânse ani de zile, Ovidiu Vuia scrie: "Concluziile mele, ca medic neuropsihiatru, cercetător ştiinţific, autor a peste 100 de lucrări din domeniul patologiei creierului, sunt cât se poate de clare. Eminescu nu a suferit de lues şi nu a avut o demenţă paralitică". Lui Eminescu i s-a făcut autopsia în ziua de 16 Iunie 1889, existând un raport depus la Academie, nesemnat însă. Creierul său, după autopsie, s-a constatat că are 1495 de grame, aproape cât al poetului german Schiller, iar apoi este "uitat" pe fereastră, în soare. Creierul său era o dovadă stânjenitoare a falsităţii teoriei sifilisului – deoarece această boală mănâncă materia cerebrală. În manualele de astăzi continua însă propagarea operaţiunii de dezinformare coordonată de serviciile secrete al Austroungariei. “Ţinta” Eminescu încă preocupă diferite cancelarii şi “grupuri de prestigiu” - în fapt extensii ale unor grupuri de putere care îşi perpetuează misiunea de destructurare a valorilor simbolice ale României.

Sursa : http://www.curentul.ro/2009/

Două dintre infracţiunile de care este acuzat Dinu Patriciu în dosarul Rompetrol s-au prescris

Tribunalul Bucureşti a constatat, vineri, că două dintre infracţiunile de care este acuzat omul de afaceri Dinu Patriciu şi ceilalţi inculpaţi din dosarul Rompetrol s-au prescris, respectiv manipularea pieţei de capital şi divulgarea de informaţii privilegiate.





Deşi instanţa a constatat înlăturarea răspunderii penale pentru cele două infracţiuni, Dinu Patriciu şi ceilalţi inculpaţi şi-au exprimat poziţia în sensul continuării procesului, susţinând că doresc să îşi dovedească nevinovăţia.

Chiar dacă a scăpat de două acuzaţii, în sarcina lui Dinu Patriciu rămân alte infracţiuni: delapidare, spălare de bani, asociere la săvârşirea de infracţiuni, iniţiere sau constituire a unui grup infracţional organizat, pentru care se va continua judecarea.

Următorul termen al procesului a fost fixat pentru 16 noiembrie, când trei dintre inculpaţi, Sorin Pantiş, Paul Gabriel Miclăuş şi Claudiu Simulescu, îşi vor exprima poziţia cu privire la prescrierea celor două infracţiuni.

Procesul Rompetrol este unul dintre cele mai lungi din România. El trenează la Tribunalul Bucureşti (instanţă de fond) de peste cinci ani, fiind introdus pe rolul acestei instanţe din 29 septembrie 2006.

În cei cinci ani de când se judecă la Tribunalul Bucureşti, avocaţii inculpaţilor au uzat de toate mijloacele pentru amânarea judecării lui: lipsa prin rotaţie a avocaţilor, atacarea procedurii, ridicarea unor excepţii, inclusiv apelul la Curtea Constituţională, unde cauza a stat aproape un an de zile.


Împreună cu Dinu Patriciu, în acest dosar sunt judecaţi Alexandru Bucşă, Petrică Grama, Iulian Florin Aldea, Elena Cerasela Rus, Claudiu Simulescu, Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş, Victor Eros, Paul Miclăuş, Elena Albu şi Gabriela Anghelache.

O parte a dosarului se referă la modul în care Rompetrol a preluat o creanţă de 85 de milioane de dolari, procurorii DIICOT susţinând că aceasta trebuia încasată de statul român. AGERPRES


The Economist: E vremea ca România să preia controlul asupra nesfârşitelor probleme cu

România trebuie să preia controlul asupra nesfârşitelor sale probleme cu corupţia, în condiţiile în care previziunile de creştere economică pentru anul viitor au fost revizuite în jos, la 1%, şi dat fiind că se anunţă noi măsuri de austeritate, atrage atenţia un articol publicat sâmbătă pe blogul 'Eastern approaches', afiliat prestigioasei publicaţii britanice The Economist.





Anchetarea judecătorilor corupţi nu este niciodată o chestiune uşoară. Dar, la presiunea Uniunii Europene, România a lansat o nouă serie de anchete care-i vizează pe magistraţi şi alte oficialităţi publice, scrie sursa citată, care avertizează: 'Nu vă aşteptaţi la rezultate rapide'. Publicaţia aminteşte că, recent, procurorii au percheziţionat o vilă aflată în proprietatea lui Corneliu Bîrsan, judecător român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) de la Strasbourg. Pe aceştia nu-i interesa Corneliu Bîrsan, ci soţia acestuia, Gabriela, preşedinte al Secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie. Dna Bîrsan este acuzată că a primit bijuterii, o excursie în Indonezia şi dreptul ca fiul ei să folosească gratuit un apartament situat în Paris în schimbul facilitării soluţionării favorabile a unor dosare.
S-ar putea ca acest caz să nu ducă nicăieri, scrie The Economist. Corneliu Bîrsan a invocat imunitatea diplomatică de care se bucură atât el în calitate de judecător la CEDO, cât şi membrii familiei sale. La rândul ei, CEDO şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la acţiunile procurorilor români. Separat, Gabriela Bîrsan a solicitat anularea avizului de percheziţie, invocând vicii de procedură - aşa cum au procedat toţi politicienii importanţi şi mai puţin importanţi din România care s-au confruntat cu acuzaţii de corupţie, notează sursa citată.
Majoritatea cazurilor grave de corupţie din România sunt amânate ani la rând, adesea din motive neîntemeiate. Decebal Traian Remeş, fost ministru al agriculturii, a fost trimis în judecată în 2008 în dosarul 'Caltaboşul', fiind acuzat de trafic de influenţă. Însă cazul său trenează în ritmul melcului, după doi ani de tergiversări procedurale. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul lui Adrian Năstase, fost premier al României, acuzat de mai multe fapte de corupţie, menţionează sursa citată.
Cu câteva săptămâni în urmă, eşecul României de a ţine sub control corupţia a costat ţara aderarea la spaţiul Schengen. Nimic nu se va schimba pe acest front, declară oficialităţi din ţări sceptice precum Finlanda şi Olanda, până când România - dar şi ţara vecină, Bulgaria, în tandem cu care a aderat la UE, în 2007 - nu-şi va face ordine în propria ogradă.
Totodată, cultura şpăgii le complică viaţa oamenilor de afaceri din România. Săptămâna trecută, Steven van Groningen, şeful Raiffeisen Bank Romania, s-a plâns că mediul de afaceri este 'prea corupt', ceea ce afectează investiţiile, dar şi reputaţia ţării pe plan internaţional. AGERPRES

17 oct. 2011

"Împăraţii lumii" rezolvă de la Bucureşti criza globală

Şeful Grupului Bilderberg, vicontele Etienne Davignon, a susţinut ieri un discurs, la Banca Naţională a României, pe tema “Uniunea Europeană, după criza datoriilor suverane”. Supranumit “premierul guvernului mondial”, belgianul e unul dintre cei mai influenţi oameni de pe întregul mapamond.

Favoritul la preşedinţia UE, criticat pentru asocierea cu grupul Bilderberg. Rusia: schimbarea climatică aduce consecinţe catastrofale. Ancheta unui puci militar în Turcia

Favoritul la preşedinţia UE, cu şanse reduse după o întâlnire cu grupul Bilderberg

Principalul favorit pentru funcţia de preşedinte al UE, premierul belgian Herman Van Rompuy, se vede confruntat cu critici după ce a participat la o reuniune a organizaţiei secrete cunoscută ca grupul Bilderberg, unde şi-a prezentat viziunea privind impozitarea europeană.
Aceasta i-ar putea afecta serios şansele de a obţine postul european, cu doar câteva zile înainte de alegerea unui nume, crede EUobserver.
Evenimentul a avut loc la Val Duchesse, lângă Bruxelles, pe 12 noiembrie, cu invitaţi ce au inclus industriaşul belgian şi preşedintele Bilderberg, Etienne Davignon, fostul secretar american de stat Henry Kissinger, dar şi alte personalităţi din afacerile şi politica internaţională.

Impunerea unei taxe ecologice sau pe tranzacţiile financiare, ce au fost abordate şi anterior, au fost abordate şi de Herman Van Rompuy la discuţii. Sugestia că preşedintele UE ar putea intervenit în politicile naţionale de taxare ar putea deranja statele anti-federaliste, precum Marea Britanie sau Danemarca.

"Noi resurse vor fi necesare pentru finanţarea bunăstării statului. Instrumente de taxă ecologică sunt o posibilitate, dar ambugue. Acest tip de taxă va fi în cele din urmă dispărută. Dar posibilitatea unor pârghii financiare la nivel european trebuie examinată serios", ar fi declarat oficialul.

În plus, simpla prezenţă la cina Bilderberg generează noi critici privind lipsa de transparenţă a procesului de selecţie a înalţilor funcţionari UE, care se face prin consultări confidenţiale între liderii UE şi evenimente sociale informale.

Bilderberg, un club neoficial de aristocraţi, politicieni şi oameni de afaceri a fost organizat în 1954.


Rusia: schimbarea climatică aduce consecinţe catastrofale

Preşedintele rus Dmitri Medvedev a avertizat luni că schimbarea climatică prezintă o ameninţare "catastrofală" în unele din cele mai acute comentarii pe acest subiect, pe care Kremlinul părea reticent în a-l aborda.
Deşi SUA a subliniat că un consens printre cei 19 lideri de la summitul Asia Pacific din weekend este că o acord în decembrie pe acest subiect este puţin probabil, Medvedev a precizat că el consideră încălzirea globală principala prioritate, arată Reuters.
"Dacă nu acţionăm în comun, consecinţele pentru planetă ar putea fi foarte grave, până la punctul în care gheaţa arctică şi din Antarctica s-ar putea topi şi schimba nivelul oceanelor," arăta liderul rus înainte de a părăsi Singapore.
"Toate acestea vor avea consecinţe catastrofale ."



Ancheta unui puci militar în Turcia

Scrisori ce arată că forţe armate turce au complotat pentru a distruge guvernul au fost trimise procurorilor civili din Istanbul, au arătat autorităţile. Una din scrisori, din partea unui ofiţer anonim, conţinea şi un CD cu sute de fişiere cu documente militare, parte a unei anchete militare a complotului, scrie UPI News.
Complotul, despre care procurorii turci cred că a fost iniţiat de colonelul Dursun Cicek, a intrat în atenţia oficialilor în iunie.


Venezuela bombardează norii pentru a scăpa de secetă

Preşedintele Venezuelei, Hugo Chavez, a anunţat că doreşte să se alăture unei echipe de cercetători cubanezi pentru a "bombarda norii" cu scopul de a crea ploaie, pe fondul secetei. Lipsa de apă, raţionalizarea acesteia şi a electricităţii a provocat mânia publică.
Chavez, care cereuse compatrioţilor să facă duş în trei minute pentru a economisi apă, a arătat că au sosit experţii cubanezi în Venezuela. Acesta a arătat că se va sui personal în avionul special şi va traversa orice nor pe care îl vede pentru a forma ploaia, scrie Independent.
Multe state folosesc programe pentru a altera fenomenele meteo, deşi eficienţa acestor sisteme este încă neclară.
Venezuela a suferit de o lipsă acută de apă şi electricitate după ce seceta provocată de El Nino a dus la scăderea alarmantă a nivelului apelor. Venezuela produce majoritatea electricităţii sale prin hidrocentrale.
Antena3.ro citeste mai multe aici
http://www.antena3.ro/externe/revista-presei-favoritul-la-presedintia-ue-criticat-pentru-asocierea-cu-grupul-bilderberg-rusia-schimbarea-climatica-aduce-consecinte-catastrofale-ancheta-unui-puci-militar-in-turcia-85211.html

Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg: “Euro este un experiment reuşit”

Feriţi de ochii presei, conducătorii a două dintre cele mai importante instituţii care ţin în mână destinele omenirii au ajuns, vineri seară, la Banca Naţională a României. Urmăriţi aici principalele declaraţii de la eveniment.

“Nu cred că lărgirea Uniunii s-a făcut prea repede” şi-a susţinut Davignon proiectul, susţinând că viziunea celor care au crezut în proiectul european nu a fost o utopie. “Spania şi Portugalia nu s-au alăturat unei utopii! Cred însă că proiectul european a fost prost explicat la momentul extinderii sale” a adăugat Davignon.

Extinderea Uniunii s-a făcut la scurt timp după căderea URSS, iar paşii pe care statele din Europa de Est i-au făcut spre aderare, au fost foarte puternic încărcaţi emoţional. “Acum, când Uniunea are probleme, cetăţenii resimt efectele aderării ca pe o agresiune, simt că le ia economiile” a adăugat Preşedintele Grupului Bilderberg, explicând fundamentele reacţiei cetăţenilor nemulţumiţi de modul în care apartenenţa la spaţiul european le afectează vieţile.

R. Haas: “Cred că neacceptarea Turciei în Uniune este un lucru rău pentru Europa şi Turcia”

Preşedintele Council of Foreign Relations, susţine acceptarea Turciei în Uniunea Europeană. Faptul că America este o ţară multiculturală, este în opinia lui Haas unul dintre ingredientele succesului SUA, iar modul în care Uniunea Europeană tratează problema Turciei este cel puţin nepotrivită.

“Cred că respingerea accesului Turciei în Uniune este un lucru rău pentru Europa şi în acelaşi timp rău pentru Turcia. Pe termen lung, ambele părţi au de pierdut” a spus Haas.

Preşedintele CFR a vorbit şi despre modul în care România poate să intre în competiţia pentru atragerea capitalurilor străine cu restul statelor din Europa. În opinia acestuia, un program de privatizare, dezvoltarea de proiecte de infrastructură şi investiţia în capitalul uman prin educaţie, şi eventual prin dezvoltarea unor centre de excelenţă, ar putea fi lucrurile pe care România ar putea miza. “Duse la capăt cu succes, asta v-ar aduce reputaţia necesară în faţa investitorilor” a completat acesta.

Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg: “Euro este un experiment reuşit”

Şeful Grupului Bilderberg, considerat a fi unul dintre “naşii” monedei unice europene, susţine că proiectul este încă viabil, şi că a adus suficient de multe lucruri bune, pentru a fi continuat.

“Moneda unică a adus stabilitatea preţurilor, a permis păstrarea stabilităţii preţurilor şi a adus multe alte lucruri bune. Acum, brusc trebuie să facă faţă unei crize” a spus Preşedintele Grupului Bilderberg explicând încetineala cu care instituţiile europene s-au mişcat, întârziind să dea un răspuns pe măsură crizei. “Proiectul Uniunii Europene este un proiect unic, şi dacă nu merge, va da un semnal foarte prost restului lumii” a argumentat acesta în favoarea luării de măsuri pentru salvarea acestuia. Davignon susţine că eşecul “euro” trebuie evitat măcar şi pentru faptul că nu există o alternativă la dispariţia acestuia, iar un astfel de eveniment ar crea lumii probleme cu mult mai mari decât are acum. “Trebuie să acceptăm costul adus de criza din Grecia” a mai spus acesta.

Richard Haas, preşedintele CFR: “Pericolul care ne pândeşte acum este suprareglementarea pieţelor”

Preşedintele Concil of Foreign Relation, a susţinut că actualul context tulbure prin care trec pieţele financiare, poate face ca reglementatorii să supra-reacţioneze.

“Cred că este important să asigurăm un echilibru între libertatea pieţelor şi reglementarea acestora” a spus Hass. Acesta este răspunsul pe care acesta consideră că statele şi reglementatorii trebuie să-l dea crizei. “Cred că cel mai mare pericol pentru pieţe în acest moment este supra-reglementarea. Trebuie să fim foarte atenţi să nu supra-reacţionăm”.

“Cheia ieşirii din criză nu poate fi găsită în reglementare” a completat perspectiva lui Hass, vicontele Etienne Davignon, preşedintele Bilderberg.”Protecţionismul nu a funcţionat niciodată ca măsură de ieşire din criză” a adăugat acesta.

Articolul a fost preluat de pe site-ul Adevarul.ro.

Sursa foto: newshopper.sulekha.com

Etienne Davignon, şeful Clubului Bilderberg, la Bucureşti

În urmă cu exact un an, au venit la Bucureşti membrii ai Comisiei Trilaterale Europa : Mario Monti, preşedintele acesteia, Peter Sutherland, preşedintele de onoare al organizaţiei şi preşedinte al Goldman Sachs, Zbigniew Brzezinski, ex-preşedinte al Comisiei. Atunci, s-a discutat, la Banca Naţională a României, despre viitorul NATO, despre vecinătatea României, despre Rusia, Marea Neagră şi guvernanţa globală.A fost prima reuniune regională din istorie care s-a desfăşurat în ţara noastră. În aceste zile, consemnăm, tot la Bucureşti un eveniment remarcabil: Conferinţa “European Union-aftet the sovereign debts crisis”, găzduită de BNR, se va desfăşura în data de 14 octombrie.Lucrările se vor desfăşura în prezenţa vicontelui Etienne Davignon, preşedintele Clubului Bilderberg şi Richard Haas, preşedinte al Consiliului pentru Relaţii Externe.

Clubul, un for elitist

Clubul Bilderberg a fost înfiinţat acum jumătate de secol, dar se cunosc puţine informaţii exacte despre acest forum elitist, căci reuniunile sale nu sunt niciodată mediatizate. Şi, considerat o societate secretă, este învăluit în tot felul de legende. Scopul său ar fi orchestrarea mondializării economiei. Se întâlneşte în fiecare an, în cele mai luxoase hoteluri şi reşedinţe private din Europa, iar o dată la 4 ani, în Statele Unite. Participanţii sunt bancheri, baroni ai trusturilor de presă de mare calibru, premieri, capete încoronate şi lideri politici. Motivele pentru care lumea defineşte grupul Bilderberg ca fiind “Guvernul mondial nevăzut” sunt legate de obiectivele formulate în 1954, fondatorul Clubului, prinţul Bernhard al Olandei: crearea unui Guvern mondial la începutul mileniului trei, globalizarea economică şi o armată globală, care să intervină rapid. Se spune că James P. Wartburg, bancher şi consilier al lui D. Roosevelt, ar fi declarat, atunci, furios: “Fie că vreţi, fie că nu, vom avea un guvern mondial! Singura chestiune este dacă va fi acceptat sau impus”. Se mai spune că la consfatuiri nu participă decât oameni care au dovedit loialitate Caselor Rockefeller şi Rothschild.

Viconte belgian, născut la Budapesta

Din 1999, Clubul este condus de vicontele Étienne Davignon. Vicontele s-a născut la Budapesta, pe 4 octombrie 1932, într-o familie de diplomaţi. Şi-a început studiile de drept la Universitatea Saint-Louis din Bruxelles, şi le-a continuat la Universitatea Louvain.Şi-a completat formaţia intelectuală prin studii economice şi de filozofie. Este un politician influent şi un important om de afaceri din Belgia. Ca oricărei Balanţe, nu-i este străin spiritual justiţiar şi cel al armoniei. De altfel, este fondatorul al organizaţiei Masa Rotundă Europeană. După ce a terminat facultatea, ajunge şef de cabinet al ministrului de externe belgian Paul-Henri Spaak şi al premierului Pierre Harmel care conducea, între 1964-1968, un guvern format din social-creştini şi socialişti. Davignon a fost şi primul preşedinte al Agenţiei Internaţionale de Energie (1974-1977). În 1981, a fost ales pentru 4 ani într-o altă funcţie importantă: vice-preşedinte al Comisiei Europene. De asemenea, a condus, ca preşedinte, Institutul Regal de Relaţii Internaţionale. Este membru al clubului Bilderberg din 1974. În 2002 a fost ales vice-preşedinte al noii companii “Suez-Tractebel“, iar în 2004, regele Albert II i-a oferit titlul onorific de ministru de stat.

CFR , o parte a Guvernului mondial?

Council of Foreign Relations (CFR)- Consiliul de Relaţii Externe- este considerat ca fiind ”adevăratul guvern al SUA”. A fost creat în 1921, de Edward Mandell House, consilierul preşedintelui Woodrow Wilson, dar finanţat de Banca Morgan şi de familia Rockefeller. Membrii se întrunesc în sesiuni închise, după modelul societăţilor secrete şi dezbat probleme pe teme militare, politice, drepturile omului, globalizare. Oficial, CFR e un centru de cercetări pentru relaţiile internaţionale, propunându-şi să descopere şi să stimuleze generaţii de filosofi şi lideri pentru politica externă. Dacă ar fi să credem teoriile conspirative, în spatele caracterului aparent inofensiv al Consiliului, s-ar ascunde o puternică organizaţie, una din cheile instaurării guvernului mondial. CFR pare că se află deasupra marilor partide politice, la fel ca şi una dintre sursele sale de recrutare, Skull and Bones. La început, conducerea CFR era alcătuită din mari bancheri şi din influenţi oameni din guvern, afaceri şi mediul intelectual. În interiorul organizaţiei ar exista “un grup mult mai mic, dar mai puternic, alcătuit din bancheri de pe Wall Street, cu scopul de a obţine monopolul bancar mondial. Facţiune este condusă de fraţii Rockefeller. Organizaţia are 3500 de membri, prezenţi şi în Clubul Bilderberg , şi este condusă de Richard N. Haas, autorul a 12 cărţi despre politica externă şi management.

"Métoda Davignon", în politica externă a Europei

Etienne Davignon a contribuit la construcţia europeană, prin raportul său despre apropierea politicilor din ţările europene. După Sommet-ul găzduit de oraşul La Haye, a condus un comitet de înalţi funcţionari, a cărui sarcină era să elaboreze propuneri menite să relanseze politica externă comună europeană. Le 27 octombrie 1970, Consiliul de miniştri al Comunităţii Europene aprobă "Raportul Davignon" care propunea crearea unui mécanism de informare şi consultare în domeniul politicii externe. Textul preconiza organizarea unor reuniuni semestriale ale miniştrilor Afacerilor Externe ale ţărilor din comunitatea Economică Europeană , dar şi întâlniri trimestriale al unui comitet politic, format din directori de politici din ministerele de externe, care să pregătească reuniunile. De asemenea, preşedintele comitetului era obligat să transmită în fiecare an la Parlamentul European o evaluare a cooperării politice. "Métoda" Davignon s-a remarcat prin supleţe, punând accentul pe angajamentul guvernelor de a se consulta în mod constant. Un al doilea "Raport Davignon", adoptat în 1973, prevedea ca "în problemele de politică externă, fiecare stat avea obligaţia să nu-şi fixeze o poziţie definitivă, înainte de a se consulta cu partenerii săi."

“Criza financiară schimbă lumea”

Propunerea Bilderberg pentru un superstat federal european şi o singură monedă are probabil rădăcini mai vechi. O investigaţie a celor de la BBC a scos la iveală documente de la primele şedinţe Bilderberg care confirmau că Uniunea Europeană a fost un vlăstar al grupului. Şi Davignon a recunoscut că Bilderberg a ajutat le crearea monedei euro, clubul fiind cel care a introdus în agenda discuţiilor politice ideea unui singur etalon monetar, la începutul anilor ‘90. Vicontele a admis acest lucru într-unul din rarele interviuri pe care le-a dat. A adus în discuţie şi faptul că întâlnirile anuale ale grupului Bilderberg sunt considerate deobicei “prilejul unei conspiraţii“.
Apropo de criza financiară, Etienne Davignon a declarat că : " Din 28 octombrie 2008, lumea nu va mai fi aceeaşi. Vom avea un "înainte" şi un "după" faţă de acest moment, pentru că sistemul n-a rezistat la excesele….sistemului. Astăzi, e clar, suntem în curs de a reconstrui în parte sistemul şi încercăm să administrăm consecinţele negative. Este nevoie de un mai bun echilibru între responsabilităţile statului şi sectorul privat, căruia i se cere mai multă energie. Deci, este nevoie de noi adaptări şi de schimbări". De altfel, între 1981-1985, Davignon a elaborat un plan de restructurare a industriei europene : " Sunt definitiv convins că fără industrie nu se poate vorbi de o economie puternică, iar industria nu poate să se dezvolte fără să accepte regulile dure ale competitivităţii decât în măsura în care statul supraveghează ca ceea ce o înconjoară să-i fie mereu favorabil."
http://www.independent-al.ro/vip

Etienne Davignon, șeful Grupului Bilderberg: Povestea Greciei trebuie să ia sfârşit, se poate repeta în altă ţară

Uniunea Europeană trebuie să întreprindă măsurile necesare pentru ca "povestea Greciei" să ia sfârşit şi statul să rămână în zona euro, pentru că altfel există riscul ca acest scenariu să se repete în cazul altei ţări, a declarat, vineri, Etienne Davignon, preşedintele Grupului Bilderberg

"Atunci când ai o monedă comună trebuie să realizezi că este a tuturor. Povestea Greciei trebuie să ia sfârşit, dar cu Grecia în continuare în zona euro. Dacă reacţia nu este una puternică, de ce nu s-ar întâmpla acest lucru şi altor state", a afirmat Davignon, prezent la Bucureşti la conferinţa "Uniunea Europeană după criza datoriilor suverane".

El a adăugat că următorul pas după rezolvarea problemelor Greciei este găsirea de soluţii pentru consolidarea creşterii economice în UE.

"Modelul de integrare europeană este unic. Dacă nu va funcţiona, semnalul va fi foarte negativ pentru întreaga lume. Dacă nu vom reuşi, vom lua celorlalţi elementul de speranţă", a spus Davignon, referindu-se la procesul de globalizare.

Grupul Bilderberg este o structură informală care reuneşte în fiecare mulţi dintre cei mai influenţi oameni din lume pentru a discuta problemele internaţionale la zi, în special în zona afacerilor externe şi economiei internaţionale.

Întâlnirile sunt private, iar accesul se face doar pe bază de invitaţie specială. Conferinţele Bilderberg reunesc anual între 120 şi 140 de nume importante din Statele Unite ale Americii şi Europa Occidentală, în special politicieni, bancheri şi industriaşi.

Numele Bilderberg provine de la hotelul în care a avut loc prima întâlnire a organizaţiei, în 1954.


URL-ul scurt: http://www.dcnews.ro/?p=112640

Din culisele întâlnirii cu şeful Bilderberg

După ce au făcut lobby monedei euro, şeful Bilderberg şi cel al Consiliului pentru Relaţii Externe au ciocnit un pahar de şampanie cu guvernatorul BNR.


Au venit pe nevăzute, şi au plecat la fel! Vineri, reprezentanţii a două dintre cele mai influente instituţii internaţionale, intrau în clădirea BNR pe uşa rezervată celor care nu vor să fie văzuţi. Sâmbătă au părăsit Bucureştiul în aceeaşi discreţie. Preşedintele Grupului Bilderberg - Vicontele Etienne Davignon şi Richard Haas, şeful Consiliului pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations - CFR), au fost scumpi la vedere pe toată perioada prezenţei lor în România. După conferinţă nu au ratat însă ocazia de a ciocni un pahar de şampanie cu o parte dintre invitaţi.

Dineul de după conferinţă a fost probabil o bună ocazie pentru a continua activitatea de „lobby" făcută monedei unice pe parcursul celor aproximativ două ore cât au durat discuţiile. „Proiectul Uniunii Europene este un proiect unic, şi dacă nu merge, va da un semnal foarte prost restului lumii", a fost ideea de început şi totodată laitmotivul discursului ţinut de preşedintele Grupului Bilderberg.

„Naşul" UE şi al EURO

O poziţie uşor de înţeles pentru că, dincolo de calitatea de membru (din 1974) şi preşedinte (din 1999), al Grupului Bilderberg, Vicontele Davignon, este şi unul dintre arhitecţii Uniunii şi unul dintre „naşii" monedei unice. Este unul dintre oamenii care au participat la punerea în practică a "proiectului european", fiind preşedintele Comisiei care în 1970 scotea Raportul Davignon - prin care s-au trasat liniile dezvoltării viitoarei Uniuni Europene.

Davignon a avut şi are conexiuni strânse la cele mai înalte niveluri: a fost primul preşedinte al Agenţiei internaţionale de energie, între 1974-1977, iar în 1981, a fost ales pentru 4 ani vice-preşedinte al Comisiei Europene. În prezent, Etienne Davignon deţine şi funcţia de preşedinte al CSR Europe, dar şi pe cea de preşedinte al GDF - Suez, precum şi numeroase alte funcţii în diferite companii şi instituţii internaţionale, pentru a căror enumerare nu ar ajunge o pagină de ziar.

Davignon este prin urmare o persoană foarte bine poziţionată în lumea celor care pun la cale destinele omenirii. La fel ca şi Richard Haas, care a venit la Bucureşti în calitate de preşedinte al Council of Foreign Relations - una dintre cele mai prestigioase şi mai influente organizaţii din lume. Haas este diplomat american care, înainte de a deveni preşedintele CFR, a fost şeful Direcţiei de Strategie din cadrul Departamentului de Stat al SUA, şi consilier al Secretarului de Stat Colin Powell. A fost de asemenea coordonator al politicilor pentru viitorul Afganistanului şi însărcinat special în procesul de pace din Irlanda de Nord.

Prin urmare, este o persoană a cărei opinie cu privire la viitorul Uniunii nu poate fi trecută cu vederea. Iar după părerea acestuia, Uniunea nu trebuie să fie o copie a Statelor Unite. „Nu cred în ideea unui Minister unic la nivel European. Nu vrem ca UE să fie un fel de Statele Unite", a spus acesta, chiar dacă o astfel de formulă de organizare nu a fost exclusă de niciunul dintre cei doi invitaţi.

România, un nod pe harta globalizării

Interesantă este însă atenţia de care ţara noastră se bucură din partea unor astfel de „structuri de influenţă" extrem de puternice la nivel global. Şi asta pentru că România nu este la prima vizită de acest nivel. Personaje de calibrul şi cu notorietatea lui Davignon şi Haas au mai fost în România în urmă cu exact un an - mai precis între 15 şi 17 octombrie - anul trecut, când Bucureştiul a fost gazda întrunirii „aripii europene" a Comisiei Trilaterale.

"Proiectul Uniunii Europene este un proiect unic, şi dacă nu merge, va da un semnal foarte prost restului lumii.''

Etienne Davignon

preşedintele Grupului Bilderberg

Cine face jocurile în lume?

Grupul Bilderberg este o structură secretă care are ca obiectiv declarat stabilirea unor direcţii de dezvoltare a omenirii. O bună parte dintre membrii structurilor de conducere ale Grupului Bilderberg sunt în acelaşi timp şi membri ai think-thank-ului american Council of Foreign Relations, dar şi ai Comisiei Trilaterale.

Un guvern din umbră

Considerată un adevărat „guvern mondial din umbră", şi o „soră mai mică a Clubului Bilderberg", Comisia Trilaterală reuneşte politicieni, oameni de afaceri, bancheri, profesori sau reprezentaţi ai unor instituţii supranaţionale. Printre aceştia şi doi români: Mugur Isărescu şi Mihai Tănăsescu.
http://www.adevarul.ro

Puternici lumii au pus la cale destinele Europei, la Bucureşti!

Preşedintele Grupului Bilderberg şi cel al Consiliului pentru Relaţii Externe (Council of Foreign Relations - CFR), două dintre cele mai influente instituţii internaţionale, şi-au exprima încrederea în viitorul proiectului european, au vorbit despre pericolul ascensiunii mişcărilor politice populiste în Uniune şi au invitat la grăbirea aderării Turciei la UE. Conferinţa de aproape două ore a avut loc vineri seara, la sediul Băncii Naţionale a României (BNR).

Invitaţi de seamă: Vicontele Etienne Davignon (şeful Bilderberg) şi Richard Haas (şeful CFR), care au intrat în sediul Băncii Naţionale feriţi de ochii presei. Cei doi, veniţi în (şi ulterior şi plecaţi din) România cu un avion privat, au intrat în sediul BNR cu maşina, prin garajul aflat în subsolul clădirii. Nu i-a ştiut “nici vântu’, nici pământu’”! Şi asta fără nici o aluzie la celebrul om de afaceri Sorin Ovidiu Vântu, al cărui (fost!) post de televiziune, a transmis live o parte din discuţii. Nici unul dintre jurnaliştii care mişunau pe holurile BNR nu au prins momentul intrării în clădire. Toţi erau preocupaţi să-şi găsească un loc mai bun în sală (separată de ce cea în care s-a desfăşurat conferinţa, pe care au urmărit-o prin intermediului unui clasic televizor), acces la o priză în care să-şi conecteze laptop-ul, să-şi verifice conexiunea la internet, sau să-şi instaleze camerele şi aparatele foto, în spatele cordonului roşu care-i despărţea pe jurnalişti de invitaţi.

“Naşul” proiectului European susţine în continuare cu tărie UE şi EUR. O conferinţă incitantă în primul rând prin titlu! Şi asta pentru că, “Uniunea Europeană după criza datoriilor” (aşa cum scria pe mapa de prezentare) nu putea să nu trezească în mintea oricăruia dintre invitaţi ideea că, în structurile bănuite a controla lumea, decizia de a se pune capăt crizei a fost deja luată, şi mai rămâne doar punerea ei în practică. O perspectivă optimistă cu privire la destinele Uniunii, ce a putut fi desprinsă ulterior chiar şi din discuţiile purtate în cadrul conferinţei, în care viitorul UE şi al monedei unice au fost aprig dezbătute.

"Moneda unică a eliminat dezechilibrele induse de pieţele valutare, a permis menţinerea stabilităţii preţurilor şi a adus multe alte lucruri bune" a spus preşedintele Grupului Bilderberg, susţinându-şi cauza. "Proiectul Uniunii Europene este un proiect unic, si daca nu merge, va da un semnal foarte prost restului lumii" a argumentat el în favoarea luării tuturor măsurilor necesare pentru salvarea acestuia, susţinând că eşecul EUR trebuie evitat măcar şi pentru că nu există o alternativă încă. Iar un astfel de eveniment ar crea lumii probleme cu mult mai mari decât are acum, după cum a reieşit din discursul celor doi invitaţi. "Cred că euro este un experiment reusit!" a declarat cu fermitate la începutul conferinţei, Etienne Davignon, presedintele Grupului Bilderberg.

O perspectivă susţinută cu tărie de Vicontele Davignon, care dincolo de calitatea de membru (din 1974) şi preşedinte (din 1999), al Grupului Bilderberg, este şi unul dintre arhitecţii Uniunii şi unul dintre “naşii” monedei unice. În luna octombrie 1970 spre exemplu, sub conducerea lui Etienne Davignon o comisie interstatală scotea “Raportul Davignon” care cuprindea o serie de studii şi propuneri cu privire la dezvoltarea unei politici externe comune la nivel de Comunitate Europeană. Structura incipientă Uniunii Europene de astăzi, din care făceau parte Germania, Franţa, Italia, Olanda, Belgia şi Luxemburg.

Uniunea nu are nevoie de un Minister de Finanţe. Ideea unui Minister al Finanţelor nu este chiar cea mai bună cale pentru salvarea Uniunii în opinia lui Richard Haas, preşedintele Council of Foreign Relation, potrivit căruia, Uniunea nu trebuie să fie o copie a Statelor Unite. “Nu cred în ideea unui Minister unic la nivel European. Nu cred că UE trebuie să fie un fel de Statele Unite” a spus acesta, chiar dacă, o astfel de formulă de organizare nu a fost exclusă de nici unul dintre cei doi invitaţi. În acelaşi timp însă, acesta a atras atenţia Europei că nu mai trebuie să se uite după instituţii externe care să vină să o salveze, considerând că Fondul Monetar Internaţional nu poate fi privit ca un salvator de permanent. În acelaşi timp însă, ambii vorbitori şi-au exprimat părerea că Grecia ar trebui salvată de la faliment pentru a păstra Uniunea şi moneda euro. “Atunci când ai o monedă unică, trebuie să ne-o asumăm. Povestea Greciei trebuie să ia sfârşit, dar cu Grecia înăuntrul zonei euro, pentru a elimina posibilitatea apariţiei unor astfel de evenimente pe viitor şi în alte state” a afirmat Davignon. “BCE şi-a asumat însă rolul de pompier al Uniunii, şi slavă domnului că a făcut-o bine” a mai spus preşedintele Grupului Bilderberg lăudând politica dusă de Banca Centrală Europeană (BCE).
Amândoi invitaţii au atras însă atenţia politicienilor că sunt tentaţi să ia măsuri protecţioniste. “Lumea se află acum în pericol de a supra-reglementa pieţele financiare, ceea ce ar însemna o supra-reacţie la ceea ce s-a întâmplat” a spus Haas. Iar spusele acestuia au fost întărite de preşedintele Bilderberg, care a încheiat scurt: "…protecţionismul nu a funcţionat niciodată ca măsură de ieşire din criză".

O Uniune Europeană “sabotată” de proprii politicieni. Reacţie politicienilor, sau mai precis lipsa unor reacţii adecvate este dealtfel motivul pentru care perspectiva optimistă afişată la începutul discuţiei despre moneda şi zona unică, este temperată serios când vine vorba de parcursul politic al Uniunii, şi mai ales în situaţia politică actuală din unele dintre statele membre. Şi asta pentru că actuala criză economică a scos la iveală o serie de defecte structurale ale Uniunii. “Agendele unei societăţi complexe ca a noastră nu se prea potrivesc. Şi cred că ar trebui să ne fie teamă de faptul că un răspuns adecvat la criza economico-financiară, trebuie să fie unul de natură politică. Şi asta pentru că aici intervin diferenţele de agendă, deoarece ciclul alegerilor electorale naţionale nu oferă timpul necesar (nr: pentru luarea unor măsuri care să remedieze situaţia rapid şi pe termen lung)” a spus Etienne, mărturisindu-şi astfel nemulţumirile personale cu privire la modul în care criza este gestionată politic. “Şi din această cauză, nu poţi fi chiar optimist. Şi o să vă dau două exemple din Uniune ! Ascensiunea la putere a două partide cu orientare populistă în Olanda şi Finlanda, care a condus la adoptarea unor practici deosebite de relaţionare cu Uniunea, care contravin angajamentelor luate la aderare. Şi aici ar trebui să intervină UE. Dacă Guvernele sunt tentate la nişte compromisuri, care sunt în contradicţie cu angajamentele luate în interiorul Uniunii, Comisia Europeană trebuie să le cheme în faţa Curţii (nr: a Curţii Europene de Justiţie – instanţă supremă judecătorească la nivel european)”.

Accelerarea aderării Turciei la Uniunea Europeană. Tot jocurile făcute de politicienii europeni sunt şi la baza întârzierii alăturării Turciei celorlalte 27 de state membre. Cel puţin asta se poate înţelege din declaraţiile făcute de Richard Haas, Preşedintele CFR – Council of Foreign Relations (Consiliul pentru Relaţii Externe) – un think-thank (un fel de ONG în care “se gândesc” soluţii la diferite probleme) considerată a fi una dintre cele mai prestigioase şi mai influente organizaţii neguvernamentale din lume. Richard Haas este diplomat american şi a fost şeful Direcţiei de Strategie din cadrul Departamentului de Stat al SUA, consilier al Secretarului de Stat Colin Powell, şi coordonator al politicilor pentru viitorul Afganistanului şi anterior însărcinat special în procesul de pace din Irlanda de Nord.

Potrivit acestuia, modul în care Uniunea tratează problema aderării Turciei este cel puţin nepotrivit, iar "... respingerea accesului Turciei în Uniune este un lucru rau pentru Europa si în acelasi timp rau pentru Turcia” a spus Haas, concluzionând: “Pe termen lung, ambele parti au de pierdut". Abandonarea ideii multiculturalismului fiind în opinia lui Haas una dintre problemele fundamentale ale Europei, pentru că, după cum susţine Haas, tocmai multiculturalismul este unul dintre motoarele care au susţinut dezvoltarea şi afirmarea Statelor Unite.

România un nod pe harta globalizării? „Trebuie să ne îndreptăm spre o Europă federalizată … lumea se îndreaptă spre globalizare, cu toţii ştim că lumea se îndreaptă cu paşi repezi spre asta” a spus Vicontele Etienne Davignon în cadrul discuţiilor purtate Vineri seara la sediul BNR.

Interesantă este însă atenţia de care România se bucură din partea unor astfel de “structuri de influenţă” extrem de puternice la nivel global. Şi asta pentru că România nu este la prima vizită de acest nivel. Personaje de calibrul şi cu notorietatea lui Davignon şi Haas au mai fost în România în urmă cu exact un an – mai precis între 15 şi 17 octombrie – anul trecut, când Bucureştiul a fost gazda întrunirii aripii europene a Comisiei Trilaterale.

Americanii de la Giurgiu şi-au reziliat contractele

Echipa de baschet CSS Giurgiu începe să se destrame după moartea lui Chauncey Hardy. Antrenorul Theo Evans şi jucătorii Levar Seals şi Justin Eller, toţi trei de origine americană, şi-au reziliat contractele.
Antrenorul Theo Evans şi jucătorii Levar Seals şi Justin Eller s-au despărţit pe cale amiabilă de CSS Giurgiu în urma morţii compatriotului lor Chauncey Hardy, informează Adevarul.

Seals a fost primul care şi-a reziliat contractul cu formaţia giurgiuveană, în timp ce Evans şi Eller vor pleca joi spre Statele Unite ale Americii pentru a asista la funeraliile lui Hardy.

Cel de-al patrulea american, jucătorul Ray Kraemer, încă nu s-a hotărât dacă va mai continua la Giurgiu sau se va transfera în ţara natală.

Următoarele două jocuri ale echupei CSS Giurgiu din campionat au fost amânate, urmând să fie reprogramate ulterior.

Baschetbalistul american Chauncey Hardy a murit duminică, 9 octombrie, la spitalul Bagdasar-Arseni din Bucureşti, unde fusese transportat în stare de comă, după ce a fost bătut sâmbătă, 8 octombrie, într-un club din Giurgiu
http://www.realitatea.ne

Familia baschetbalistului american decedat la Giurgiu vrea dreptate VIDEO

Familia şi prietenii lui Chauncey Hardy sunt revoltaţi de moartea baschetbalistului şi cer autorităţilor române o anchetă riguroasă.

În memoria sportivului zeci de oameni s-au adunat în faţa casei baschetbalistului din Middletown unde au aprins lumânări şi s-au rugat.

22 este numărul pe care Hardy l-a purtat pe tricou. Rudele baschetbalistului sunt revoltate şi vor dreptate.

"Ne-am adunat, nu doar pentru a-l comemora pe Chauncey, dar şi pentru a conştientiza situaţia şi pentru a trimite un mesaj puternic autorităţilor române. Vrem o anchetă riguroasă. Vrem răspunsuri, vrem să se facă dreptate", a afirmat Tawana Bourne, verişoara lui Chauncey Hardy.

100 de oameni au venit la casa lui Chauncey Hardy pentru a-i cinsti memoria. Au aprins lumânări şi au lăsat mesaje de încurajare familiei. Locuitorii din Middletown sunt în stare de şoc. Presa relatează despre arestarea lui Ionuţ Tănăsoaia, dar şi despre neregulile de la spitalul din Giurgiu şi despre sancţiunile aplicate medicilor. De asemenea jurnaliştii se întreabă dacă totuşi viaţa lui Chauncey Hardy ar fi putut fi salvată dacă primea la timp tratamentul adecvat. Trupul neînsufleţit al sportivului a ajuns vineri în Statele Unite, iar funeraliile vor avea loc miercuri.

http://www.realitatea.ne


Cei mai puternici oameni ai lumii, cu unghii murdare, ciorapi rupţi sau pantofi găuriţi VIDEO

Învârt miliarde şi pot schimba soarta lumii cu un cuvânt. Sunt însă prea ocupaţi ca să mai aibă timp şi de ei. Vorbim despre unii dintre cei mai puternici ai planetei care au fost surprinşi în ipostaze stânjenitoare: cu ciorapii rupţi, pantofii găuriţi şi chiar şi cu unghiile murdare.

Se spune că este unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Este preşedintele organizaţiei care decide soarta economiilor mondiale din spatele uşilor închise: grupul Bilderberg.

Vicontele Etienne Davignon are 79 de ani şi este preşedintele grupului Bilderberg din 1999. A sosit la Bucureşti cu un avion particular ca să vorbească despre criza datoriilor suverane.

Atât de preocupat de soarta lumii, vicontele n-a mai avut vreme de igiena personală. Şi nici pantofii nu au fost la înălţimea aşteptărilor. Păreau să aibă aceeaşi vârstă ca şi proprietarul.

Vicontele Etienne Davignon nu este singurul personaj important care nu se opreşte asupra unor astfel de probleme mărunte. Când a venit la bucureşti să împrumute românia cu peste 5 miliarde de euro şeful delegaţiei FMI avea unul dintre pantofi găurit în talpă.

În 2007 şi preşedintele Băncii Mondiale a fost surprins într-o ipostază stânjenitoare. Nevoit să se descalţe la intrarea într-o moschee din Turcia, Paul Wolfowitz a arătat lumii întregi şosetele sale ... găurite.ș

Se spune că este unul dintre cei mai puternici oameni din lume. Este preşedintele organizaţiei care decide soarta economiilor mondiale din spatele uşilor închise: grupul Bilderberg.

Vicontele Etienne Davignon are 79 de ani şi este preşedintele grupului Bilderberg din 1999. A sosit la Bucureşti cu un avion particular ca să vorbească despre criza datoriilor suverane.

Atât de preocupat de soarta lumii, vicontele n-a mai avut vreme de igiena personală. Şi nici pantofii nu au fost la înălţimea aşteptărilor. Păreau să aibă aceeaşi vârstă ca şi proprietarul.

Vicontele Etienne Davignon nu este singurul personaj important care nu se opreşte asupra unor astfel de probleme mărunte. Când a venit la bucureşti să împrumute românia cu peste 5 miliarde de euro şeful delegaţiei FMI avea unul dintre pantofi găurit în talpă.

În 2007 şi preşedintele Băncii Mondiale a fost surprins într-o ipostază stânjenitoare. Nevoit să se descalţe la intrarea într-o moschee din Turcia, Paul Wolfowitz a arătat lumii întregi şosetele sale ... găurite.

14 oct. 2011

Pro și contra Roșia Montana - video

Pro

Contra


Cine  are  dreptate ?
Mai  multe  știri : http://www.hotnews.ro/ 

13 oct. 2011

Știrile despre Chauncey Hardy !